inscrípţie

inscrípţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. inscrípţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. inscrípţiei; pl. inscrípţii, art. inscrípţiile (sil. -ţi-i-)

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • inscripţie — INSCRÍPŢIE, inscripţii, s.f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [var.: (înv.) inscripţiúne s.f.] – Din… …   Dicționar Român

  • epitaf — EPITÁF, epitafuri, s.n. 1. Inscripţie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală; p.ext. placă cu o inscripţie funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2.… …   Dicționar Român

  • exergă — EXÉRGĂ, exerge, s.f. Mic spaţiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripţie. ♦ Inscripţie, nume, dată etc. gravate (grava) pe o medalie. – Din fr. exergue. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exérgă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • firmă — FÍRMĂ, firme, s.f. 1. Inscripţie executată pe un zid, pe o placă etc., aşezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. şi pe care este indicată denumirea, destinaţia, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această… …   Dicționar Român

  • legendă — LEGÉNDĂ, legende, s.f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conţine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al… …   Dicționar Român

  • cronogramă — CRONOGRÁMĂ, cronograme, s.f. 1. Inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. 2. Informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc. care au şi o semnificaţie numerală, reprezentând cifre …   Dicționar Român

  • document — DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real… …   Dicționar Român

  • epigraf — EPIGRÁF, epigrafe, s.n. Scurt fragment, de obicei dintr o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărţi sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦… …   Dicționar Român

  • ştampilă — ŞTAMPÍLĂ, ştampile, s.f. 1. Instrument format dintr o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripţie sau o emblemă, cu care se ştampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripţie sau… …   Dicționar Român

  • anepigraf — anepigráf adj. m., pl. anepigráfi; f. sg. anepigráfă, pl. anepigráfe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ANEPIGRÁF, Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripţie. 2. (Despre scrieri) Fără …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”